Va vedeti zilnic in oglinda. Si aici nu ma refer doar la fata, cat mai ales la corp.
Gras sau slab, tanar sau batran, corpul uman (si cel al animalelor, bineinteles, dar acum vorbim de oameni) da o senzatie placuta atunci cand e in miscare. Cand va urmariti trasaturile fetei sau linia corpului, nu o faceti intr-un mod static, mai trageti de obraz,mai miscati un picior, mai incordati un biceps…..ceva miscare acolo. Eu, cel putin nu sunt interesat de o poza, cat mai ales de un film. Luam de-a gata si nu pretuim aceasta uzina a ce ne-a fost pusa la dispozitie in mod gratuit. Cat cunoastem din mecanismele corpului uman? Eu cunosc prea putin.
Avand in vedere ca scriu in primul rand pentru mine, imi adresez singur intrebarile care ma framanta pe mine (da, stiu, orgoliul urla: “eu”, “pe mine” etc). Cat ne preocupa sa stim?
Suntem interesati sa facem analogii sau preferam sa nu ne intereseze? E o coincidenta ca Pamantul, pe de-a intregul si corpul uman au aceeasi proportie covarsitoare de apa? E o anomalie ca inima lupta toata viata noastra sa salveze sangele de la coagulare prin nemiscare din cauza gravitatiei?
Poate sunt plictisitor, dar cand vorbim despre economie si legile ei, despre marketing si toti guru-sii care declama legi si postulate pentru ca fraieri ca noi sa le cumpere cartile, un orb ghideaza pe alt orb…..
Ridicam economia la rangul cel mai inalt din cauza banilor carre au devenit axul central al preocuparilor noastre.
Eu sunt de formatie economist dar nu pot sa nu rad cum analistii vorbesc pe nas despre fenomene economice pe care uneori nici macar nu le inteleg.
Putini sunt oamenii care inteleg CE SE INTAMPLA in Romania ca, fenomen economic. Unul dintre ei este Dinu Patriciu, dar el vorbeste doar foarte putin ca sa isi protejeze afacerile. Altul este Mugur Isarescu, dar nici el nu poate spune tot:
1) Pentru ca ceea ce pare o tendinta la un moment dat, daca este intarita, prin vorbele Guvernatorului BNR, devine o self-fulfilling profecy
2) Lupii tineri din domeniul analizei macro-economice s-ar grabi sa sara repede fie in tabara care confirma spusele Guvernatorului fie in tabara care il critica vehement
Asa ca, pentru a nu isca asemenea excese de orgoliu, si batalii fara finalitate, Guvernatorul tace. Sau, da ideile principale, dar asa, poporul nu intelege. Dar el vorbeste nu pentru popor ci pentru manuitorii de bani.
Economia este descrierea comportamentul meschin al oamenilor in avantul de a-si satisface, uneori cu orice pret, nevoile. Dar nevoile, sunt ele reale sau nu? Cum de poate trai un om cu 1,000 Euro pe luna in perioade de avant economic si cu 300 Euro in perioade de recesiune (exceptand rate si leasinguri, evident)? Si traieste, slava Domnului….nevoile sunt dictate de minte, banii si legile sunt elementele care limiteaza expansiunea mintii pana la exacerbarea totala a orgoliului? Cati dintre oameni sunt buni cu adevarat si cati se prefac doar din teama de oprobriul public?
Stiu, scriu mult, dar daca mai putin nu se poate?
Sat 8 May 2010
Armonia sistemelor vii
Posted by admin under Uncategorized
No Comments
Wed 31 Mar 2010
Business as usual
Posted by admin under Uncategorized
No Comments
Majoritataea dintre noi am auzit aceasta fraza. In mediul de afaceri, e ceva menit sa stabilizeze, sa linisteasca, sa domoleasca frici, tensiuni, angoase legate de o companie, de o situatie de afaceri, de un eveniment.
Cand semne de intrebare si suspiciuni apar din partea analistilor financiari, cand apele sunt tulburi si spiritele sunt agitate, este acel “Tatal nostru” (iertata-mi fie comparatia) menit sa linisteasca, sa izgoneasca febra si spiritele rele, sa instaureze linistea in Caminul SRL / SA. Desi uneori devine un cliseu, aceasta fraza creaza acel sentiment de “rotund”, care oricate ar ascunde interiorul sau, ajunge la o stare de echilibru si armonie in miscarea sa.
Oamenii se schimba greu. Desi aparent se adapteaza, de nevoie, in realitate pazesc doar momentul oportun de a iesi pentru a conduce, de multe ori fara sa aiba capabilitatile necesare, manati doar de dorinta de avea puterea. Cand asemenea incompetenti ajung sa conduca dupa ureche, nu e de mirare ca directia e dezastruoasa. Daca privim graficele unui ciclu economic, vedem ca perioadele de dezvoltare si de contractie economica sunt similare, ca numar de ani, ca periodicitate. Desi explicatiile cu privire la cauze sunt diferite de la un ciclu economic la altul, in realitate vorbim de acelasi comportament al oamenilor, osciland intre lacomie si frica, sentimentele primare cand vine vorba de bunastare materiala. Intre aceste extreme, omul isi creaza drumul, picurand nuante de ratiune.
.
Recesiunea are meritele ei. Ne-a reinvatat un mod decent de a trai si a face afaceri. Modelele complexe de analiza, pe care nici inventatorii lor nu le mai pot intelege, nu sunt cai ale succesului. Nu sunt un adept al afacerilor extra personalizate de acum 20-25 de ani, dar lipsa de informatie, reala, de la oameni, transforma globul de cristal intr-o puscarie de cristal. Daca nu stii in ce te bagi, e ca si cum ti-ai lega o basma pe creier. La fel, aceste modele au creat iluzia stabilitatii, dar ne-am trezit ca nimeni nu avea manualul cu instructiuni in caz de urgenta. O asemenea situatie, in care liderii de opinie cad prada iluziilor, nu este una din care sa credem in invincibilitatea rasei umane. Nu e o situatie in care responsabilitatea, respectarea regulilor jocului sa aiba un cuvant de spus in desenarea viitorului. Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca informatia reala, utila se afla intr-un ocean de date excesiv mediatizate, care acopera realitatea.
Asadar, ne-am oprit din cadere. Unii dintre faimosii analisti care prevedeau scenarii apocaliptice, incep sa-si redefineasca opiniile.De altfel, aici intervine o intrebare: nu au stiut sau au spus ce au vrut? Raul pare sa fi trecut si asta se vede intai in Europa, dar o parte din efecte vor mai aparea. Va mai fi somaj, inca cel putin 3 luni si povestile negative despre bunuri vandute la licitatii vor continua. Anumite ramuri au inceput sa se “dezghete” deja, mai ales cele care au legatura cu exporturile. FMI-ul ne-a promis ca ne banii, leul nu mai e timorat, lucrurile se aseaza. Cu putin noroc, pana la sfarsitul lui februarie, agentiile de rating vor premia Romania introducand-o iarasi printre tarile cu risc adminisitrabil. De la acel moment, vom stii ca a venit primavara si la noi. Repet o veche idee, anume ca doar fundamentele macro-economice, singure, nu mai pot da raspunsuri, ci interesele de natura strategica, geo-politica. Vointa detinatorilor puterii, la orice nivel, primeaza asupra existentei la un moment dat sau altul resurselor banesti. Mai pe romaneste, vointa liderilor misca banii intr-o directie sau alta.
Am o teama insa: teama relaxarii invingatorilor. Dupa alegeri in care s-au dat “lupte grele”, chiar si invingatorii par slabiti. Exista in acest moment, toate conditiile indeplinite penru ca Romania, odata pastrata aceasta directie, sa iasa din situatia actuala. Tot ce trebuie facut este sa se pastreze aceasta directie, de a nu strica momentul castigat pana in acest acum. Sa speram ca zicala: “Romania nu pierde nici o ocazie de a pierde o ocazie”, sa ramane doar o amintire. Altfel, nici o sansa de business as usual.
Tue 30 Mar 2010
Gheata la mal
Posted by admin under Uncategorized
No Comments
Da, stiu, nu am mai scris de mai bine de o luna. Incerc sa va ofer ceva ganduri de calitate (calitate care poate fi perceputa ca atare sau nu, de catre cititori), iar pe de alta parte trebuie sa dau prioritate activitatilor care imi asigura mijloacele de trai (acest blog fiind doar o pasiune).
Pe de alta parte, lucrurile trebuiau lasate sa se aseze putin dupa alegeri, Guvernul sa-si (re)ia in primire atributiile. Am asteptat cu speranta ca executivul sa se implice in relansarea economica a Romaniei, dar rezultatul e de dezamagire. Ceea ce sesizez e o asezare de trupe, o pozitionare a “trupelor” pentru un razboi de durata.
Sat 23 Jan 2010
Bursa e iar naravasa
Posted by admin under Uncategorized
No Comments
1) este momentul “fundului de ceaun”, in care se fac pregatirile de primavara economica,
2) este momentul raportarilor companiilor listate in care vom afla rezultatele lor financiare pe 2009,
3) este momentul in care FMI-ul este asteptat sa dea “verdele” pentru inca 3 mld Euro; totodata “verdictul” FMI-ului vine ca o nota de trecere pentru Romania in fata agentiilor de rating care, sper ca ne vor repune pe harta de risc administrabil al investitorilor straini sofisticati.
4) intr-un asemenea moment de schimbare de situatie economica, cu perspective de relativa relaxare a creditarii, companiile vor cauta o modalitate a-si mai ajusta situatiile financiare obosite dupa un an si jumatate de recesiune. O modalitate simpla, care salveaza cash si imbunatateste raportul datorii / capitaluri proprii ar fi o marire de capital, care s-ar putea realiza nu prin contributia cash a actionarilor existenti ci prin emiterea de noi actiuni, cu titlu gratuit, catre actionarii existenti, cu titlu de dividend in actiuni.
Astfel, numerarul ramane in societate, indicatorii de indaotorare sunt mai simpatici bancilor, iar societatile listate atrag din nou investitorii.
Toate acestea sunt un tragaci care poate impinge intreaga Bursa cu putere in sus. Inca oamenii se angajeaza cu teama in investiile la Bursa dupa “sangele varsat” in 2008 si parte din 2009, dar usor, usor lucrurile se indreapta.
Atasez un grafic rapid facut al SIF5, care este reprezentativ pentru tot ce inseamna sector financiar, iar prin comportament, este foarte puternic corelat cu intreaga Bursa. Acum cateva zile, Bursa ramasese fara aer, se simtea o oarecare lipsa a banilor care sa pompeze preturile mai departe in sus. S-a concretizat joi si vineri, intr-o corectie destul de severa as spune, mai ales din cauza evolutiei bursei americane.
Atasez un grafic al sif5-ului (sau al sif-ului 5 
). Trendul pe termen mediu pare a fi clar in sens crescator, dar intrebarea pentru un speculator, nu pentru un investitor este: cat de curand si cat de aproape de 1.38 lei va “lovi” oare pretul inainte de a o lua la goana in sus? Inclin sa cred ca pana miercuri, 27 ianuarie, se va fi apropiat mult de 1.41-1.40 si o va lua din nou “racheta” in sus .
Sat 23 Jan 2010
Biciul si morcovul
Posted by admin under Uncategorized, comportament uman
No Comments
Deja e (re)cunoscuta aceasta fraza cu care se afiseaza mai devreme sau mai tarziu orice profesionist din management training / coaching sau cum o sa-i mai spuna dupa recesiunea asta. Apropo, ati observat cum se schimba numele activitatilor dupa o turbulenta sau cand apare un eveniment nou?
Asadar, situatia asta ar trebui sa se aplice pentru motivarea oricarei organizatii sau complex organizational. Oare ar merge si in cazul relatiei statului cu firmele? Pai eu cred ca da. In primul rand, sunt adeptul opiniei ca, indiferent de rezultatele seci ale unor cifre rezultate din operatii matematice, oamenii sunt cei care fac diferenta. Ochiul predominant optimist sau pesimist vede alb sau negru un anumit pret al actiunilor pe bursa, angajatii (ne)multumiti ridica sau ingroapa o societate, omul, cu ajutorul lui Dumnezeu, intoarce muntii sau intoarce …….spatele ?.
Piramida lui Maslow va suna cunoscut? Daca nu, iaca aici. Asadar, cu cat vorbimde nivele mai inalte de management, lucrurile ar trebui rezolvate prin manuirea indemanatica a ……morcovului ?, nu a biciului. Eu voi distorsiona acum modelul clasic morcov/bici, pentru ca doresc sa nuantez putin modelul. Folosirea morcovului in sensul pozitiv de motivare pe diverse cai a persoanei si in sens negativ de amenintare a utiizarii morcovului in ….alt fel, functioneaza, pe masura de discutam de nivele superioare de management, mai bine decat utilizarea brutala a biciului. Mai mult, persoane care sunt “miscate” indeosebi de morcov se gasesc la orice nivele de management, sau chiar la nivel de specialisti. Cu cat o persoana este mai complexa intelectual si la un nivel mai inalt in cadrul piramidei lui Maslow, de obicei isi asigura mai multe optiuni si prin urmare folosirea morcovului ramane singura “unealta” de management eficient.
Asadar, cu cat are mai multe optiuni cu atat utilizarea biciului o va determina sa-si caute oportunitati in alta parte.Asa ceva nu e de dorit, cu exceptia cazurilor cand persoana respectiva are un caracter care poate “infesta” intreaga organizatie.
Nu mai fac apologia efectelor devastatoare al unei politici necoordonate, vreau sa ma refer strict la relatia statului cu persoanele, fizice sau juridice din Romania. Va mai aduceti aminte ce s-a intamplat in disputa intre Ministerul Finantelor si marii producatori de tigari aflati pe teritoriul Romaniei? Daca nu, pe scurt: de fiecare data cand statul creste accizele la tigari, producatorii reduc preturile astfel incat statul nu castiga un leu in plus. Statul “da inapoi” si lucrurile isi reiau cursul initial.
Un joc de-a soarecele cu pisica intre stat si aceste companii “de forta” care sunt producatorii de tigarete. Cu aceste companii, statul foloseste morcovul, doar latura sa pozitiva, bineinteles. Cum se comporta statul cu cei multi? Pensionari, IMM-uri, profesori? Biciul e raspunsul. Internetul “geme” de stiri, nu e cazul sa detaliez aici.
Si iaca ajung si la un subiect interesant care urmeaza sa se desfasoara in toata splendoarea sa. Statul ia in discutie impozitarea averilor mari! Este un meci captivant in care nu stiu daca statul va castiga sau nu si nici nu stiu cate goluri se vor da. Vorbim despre cei mai bogati oameni ai Romaniei. Oameni care conduc direct sau indirect aceasta tara, oameni de influenta in sferele politice, oameni care sunt vedetele din umbra ale alegerilor politice, acesti oameni sa fie victimele foamei pantagruelice a statului? Nu cred, mizez pe balcanismul romanesc. Mizez pe abilitatea oamenilor bogati, caliti, prin firmele pe care le au, in razboaie grele cu organele de stat si pe care nu de putine ori, le-au invins sau pe legendele cu “sa nu-i intrebi pe milionari cum au facut primul milion”.
Dar daca as miza pe intelepciunea statului care ii cointereseaza pe oamenii bogati intr-un sistem de fiscalizare uniform persoana fizica/juridica, pe segmentarea procentelor de taxe in functie de avere, pe urmarirea reala a marilor fraudatori, daca e cazul? As fi un naiv.
Mon 18 Jan 2010
Despre croiala si carpeala.
Posted by admin under comportament uman
No Comments
Inca o trasnaie pe o tema cunoscuta. Fara teorie, lucruri simple. Mergi cu masina prin Bucuresti sa vanezi meetinguri si business nou, iei si dai claxoane la greu (apropo, daca oare claxoanele are avea o viata mai scurta si am schimba la ele ca la cauciucuri, oare am mai abuza de ele?) frane si acceleratii de mare virtuozitate, si deodata te gandesti, te enervezi, ajungi la meeting sleit, cu intarziere, te scuzi vreo 5 minute, incepe discutia vorbesti tot la foc automat. Lumea nu intelege, unii se agita, poate o scoti la capat si “inchizi” treaba. Partenerii, deja iritati de discutia in viteza, pun conditii grele, doar ca sa te puna la colt si eventual sa inchida discutia, alte transpiratii, incepi sa dai semne ca ai putea face concesii, ei prind ideaa din zbor, pluseaza si tu intri deja in criza de timp. Ai intarziat deja la intalnirea urmatoare, celalat client e mult mai dificil, deja iti faci scenarii daca nu cumva ti-a inchis deja “usa”, daca mai are sens sa ajungi, intr-un cuvant esti cu mintea impartita in ambele “timpuri”, in prezent si in viitor si te gandesti ca poate, n-ar trebui sa ratezi dealul de acum, asa “schiop” cum e. Lor nu le vine sa creada, “inchizi” dealul, pleci cu coada intre picioare, te indrepti catre urmatorul client, esti deja cu moralul la pamant….etc. Asta e doar un exemplu, mai pot fi variante. Suna cunoscut?
Lumea vorbeste cu doua guri, si asculta cu o ureche. De aici rezulta zgomot, mult zgomot, neintelegeri, scuze si acuze, reprogramari si “reface tema”, in fine tot amalgamul de fenomene care vin ulterior si ingroasa costurile unei afaceri, prin renegocieri, pierdere de timp , nervi.
Nu pot sublinia suficient de mult pericolul lipsei de atentie in discutii, inlocuirea atentiei active cu cliseele personale, constructele intelectuale bazate pe situatii trecute, impresia ca stim ceea ce interlocutorul vrea sa spuna, topaiala superficiala prin detalii ajungand sa nu mai stim ce s-a agreat intr-adevar si ce presupunem noi ca s-ar fi agreat.
Daca suntem atenti la zumzaiala, o gasim in meetinguri, cafenele de business, conferinte, oriunde doriti. Cu cat zumzaiala e mai mare, cu atat e clar ca se vinde ceva la modul alert, fie un produs, fie o persoana (cea care vorbeste sau o terta persoana). E o vanzare in care se vorbeste repede, se ameteste partenerul de discutie cu ploaia de cuvinte . Numai ca putini se gandesc la faptul cu nici o betie nu e eterna, iar presupusa “victima” se trezeste, se documenteaza si nu mai raspunde la telefon. Intre timp noi alergam spre alt “decor”, si ne judecam performanta in numarul de clienti vizitati, numarul de tranzactii incheiate, orele lucrate sau kilometri parcursi.
Trebuie sa treaca ani ca unii sa faca un salt spre calitate, spre tranzactii care se autogenereaza, spre parteneriat, spre comportament civilizat. In business, poti aprecia un om dupa “legendele” pe care le serveste. Te uti la pagina din manual si vezi nivelul la care e vanzatorul. Trist e ca majoritatea e inca la primele lectii.. Tutunul s-a scumpit, macar rabdare sa avem, altfel carpim la nesfarsit cand am fi putut croi ceva bine de la inceput.
Thu 14 Jan 2010
Principiul valului
Posted by admin under Macro, bursa
No Comments
Discutam intr-un alt post despre principiul valului. Direct: se formeaza prin circulatia a doi curenti de apa in sensuri contrare. Ar fi util ca, in loc sa inventam modele pe care apoi sa le varam pe gatul realitatii (vezi clopotul lui Gauss care e incapabil sa descrie o succesiune REALA de evenimente), mai bine am invata din ceea ce se intampla in jurul nostru.
Adica, cum ar fi sa descriem punctele in care trendul se inverseaza prin modelul valului . Imposibil? Nu stiu, hai sa vedem. E un lucru cunoscut faptul ca o recesiune nu vine dintr-o data, ci treptat, intai printr-o criza, care apoi, daca se generalizeaza, devine o recesiune de mai mare frumusetea. Daca nu, nu, dar nu e cazul acum, din pacate.
Asadar, recesiunile nu vin peste noapte, nu exista un vestitor care merge pe la case sa anunte ca de maine e recesiune. Asa ca principiul? valului spune ca daca la suprafata lucrurile sunt calme, dedesubt exista un curent de sens contrar care pregateste deja urmatorul val. Practic curentul de jos devine atat de puternic incat ii trage covorul de sub picioare celui de deasupra. Printre indicatorii care premerg schimbarea unui trend se afla si bursele. Deci bursele dau primele semne de slabiciune sau de forta si abia dupa (cam la 6 luni) se vede mai exact in rezultatele statistice publicate!!!
Inca ceva: orice variatie de pret trebui in permamenta corelata cu volumul. Ca la piata: daca pretul unui bun este in mod obisnuit 10 lei si daca se tranzactioneaza cam 100 de bunuri pe zi, cand pretul creste sau scade semnificativ (+/- 5% sau mai mult) si se tranzactioneaza 2-10 unitati din bunul respectiv, atunci, dragii mei, ceva e putred in Danemarca ). Asta e un semn clar de slabiciune a pretului sau a trendului care se formeaza. Asa ca nu va lasati pacaliti de pret in sine: fara volum, e un semn fals, pentru gusterei.
Iaca ajungem si la subiect: ochiii si banii pe Bursa! Bursa e unul dintre indicatorii care semnalizeaza schimbarea tendintei dintr-o economie, inainte ca aceasta sa se produca. Asadar, nu cautati neaparat logica pietei, ci forta ei. O miscare din piata, chiar daca nu e logica, prin forta ei, daca o are, reuseste sa creeze un trend acolo unde acesta nu era initial (self fulfilling prophecy) . Asa ca, in cazul nostru din prezent, volumele sunt iarasi din ce in ce mai mari SIF-urile se tranzactioneaza iarasi la 2.5-3.5 milioane de actiuni pe zi, iar pretul deja a cam recuperat diferenta de anul trecut, iar cresterile de pret sunt sustinute. Mai vine si perioada de raportari in care societatile au nevoie de capitalizare suplimentara si reducerea gradului de indatorare, inclusiv prin mariri de capital. Asa ca nu ar fi o exclus ca multe dintre ele sa anunte majorari de capital cu prin emisiuuni gratuite de actiuni, alt factor de crestere a pretului. Asa ca, ochii pe Bursa. Eu nu pot sa va spun daca si ce sa cumparati, nu sunt consultant de plasament, dar pot sa trag un semnal de alarma si voi sa urmariti mai atent ce se intampla.
Thu 14 Jan 2010
Cifre cu cantec
Posted by admin under Macro, comportament uman
No Comments
Din nou avem un subiect la care prefer sa raman cinic. Consider ca in acesti ani este modul sigur de a nu cadea in ridicol.
Pericolul cinismului e ca roade sufletul, asa ca aviz amatorilor, la supradoze de cinism.
Cifre cu cantec ……despre ce e vorba???Despre cele 2 persoane publice: Dan Bittman si Andrei Gheorghe.
Andrei Gheorghe….era, potrivit ministrului finantelor, Vladescu, “muci” dupa trei zile de munca la Min Fin. Trag o dusca de cinism….sa critic persoana lui Andrei Gheorghe? Nu are rost, ceea ce ma intereseaza e strategia miscarii.
Dan Bittman…potrivit unor informatii din “sector”, Holograf e cea mai scumpa formatie, desi daca facem imparteala …per capita, daca mai ies cifrele. Oricum, “la grup” sunt cei mai scumpi. Dan Bittman cocheteaza de mult cu afacerile, printre altele comertul cu cereale, un domeniu fooaarte delicat, daca imi aduc bine aminte, de prin 1997.
Oricum, ceea ce vreau sa spun este ca cele doua miscari nu sunt mutari individuale. Daca un Gheorghe izolat mai avea sens cat de cat, ambele mutari sunt parte a unei strategii, a lui Vladescu sau a Guvernului, de a ascunde un monstru sub o perdea de flori. Se cumpara imagine, nu e ilegal, poate imoral, dar se baga in fata oameni cu priza la public. Doar n-o sa critici ca cineva a invartit pe deget inelul mare cat inima lui Bittman si a introdus impozitele “pe muci” (sa ma iertati, dar incerc sa-mi insusesc noul limbaj al Ministerului de Finante) si pe urma Gheorghe vine sa ne explice pe un ton doct despre faptul ca tzatza Marita nu poate sa aiba anul asta pensie de 5 Lei in loc 3 Lei, pentru ca romanii nu mai au productivitate, prin urmare nu mai exportam, deci balanta comerciala e deficitara; acest deficit cumulat cu deficitul de cont curent, “cash flow”-ul la nivel de stat, genereaza un deficit bugetar care nu poate fi echilibrat din contributiile romanilor din strainatate si din noi investitii pentru ca nu mai avem investitii greenfield pentru ca e recesiune in toata Europa, deoarece am avut mai mult de 2 trimestre de crestere economica negativa )))) si prin urmare banii de la FMI si EU, vin sa acopere la limita aceste deficite fara posibilitatea de a acoperi alte proiecte de dezvoltare in afara celor cu caracter de urgenta )))))). E un exemplu ipotetic de comunicare. Simplu, nu?? Nu, e greu, dar se cauta rezolvarea cu spalare de imagine!
Tue 12 Jan 2010
Ce urmeaza dupa?
Posted by admin under comportament uman
No Comments
Ce urmeaza dupa..ce? Dupa toate zbaterile astea din ultima vreme. Alegerile la un popor sarac sunt precum tichia de margaritar la un chel. Rechemi la “standarde” o organizatie sau alta. Ambele sau toate trei, nu vreau sa am o atitudine discriminatorie, sunt slabite de lupta infometate si si-au platit portia de victime politice: dosare penale, noroi aruncat in public, bateri cu pumnul in piept etc……acum e liniste..Ce liniste e asta? Urmeaza prohodul mortului: se mananca, se bea…se bea de fericire sau de necaz si mortu’ e ingropat si rece. Deja mortul de la groapa nu se mai intoarce, asa ca macar sa consumam mancarea si bautura, daca trot le-am cumparat. Nu vreau sa spun ca alt sistem ar fi superior celui actual, ideea mea e ca suntem atat de obisnuiti cu know how-ul local incat ajungem sa dam primii ca sa nu fim loviti noi. Agresivitatea a devenit calitate de admirat in cv-ul individual. E nevoie doar sa traiesti in Bucuresti ca sa-ti dai seama. Urlete dezlanate, chiraieli, inghionteli, injuraturi de mama, de tata, de matusa bolnava, cu animale, cu cladiri bisericesti si mobilierul aferent, in fine, iadul pe pamant in metafore.
Ceea ce conteaza e etalarea de orgolii, de c..ie cum zic “baietii”. Se intampla pe strada, la mall, la cineva, la cinema, la altcineva, la piata.
Dupa parerea mea, bolile cardiace si nevrotismul instalat prematur sunt determinate nu neaparat de sedentarism, cat de intinderea nejustificate a neuronilor, prajiti de datorii, de uri, nerealizari etc.
In vremurile lu’: “sa moara mama ce are ala” ne invartim in cerc vicios si supravietuim, nu traim.
Suntem dezbinati, si atata timmp cat nehranim cu ura, emanam ura intoxicam aerul cu “emanatiile” noastre. Cand ma intorc din strainatate nu ma deranjeaza atat de atmosfera sau mizeria, cat amareala si incruntarea oamenilor, priviri suspicioase, scannere vii, plecate la praduit.
Ar trebui sa alegem calitatea vietii nu in functie de bani, ci de suflet. Cred ca asta am uitat.
La un capat e oprimarea individului sub orice regim totalitar, la celalalt, o anarghie tinuta in frau de politie. O libertate a simturilor pana la pierderea propriei masuri.Ganduri anacronice taica!
Mon 11 Jan 2010
Articol noiembrie 2009
Posted by admin under comportament uman
No Comments
Salt in gol
Cand lucrurile merg bine, lumea este plina de invingatori. Oricine poate vorbi despre strategii castigatoare, despre retete de success, despre cursuri rapide de maestrie in ale afacerilor. Perioada de prosperitate cimenteaza increderea omului in propriile forte de a invinge.
Succesul genereaza succes atata timp cat mintea este limpede, altfel avem haos. Excesul de incredere in sine este o extrema cu efecte negative, la fel ca si lipsa de incredere in sine. Ambele creaza neajunsuri persoanei respective cat si celor din jur. Ambele sunt excese care sunt exploatate de colegi, sefi si subalterni. Daca societatile transnationale isi au regulile lor proprii de a (nu)-si ajusta organizatoric aceste deficiente, atunci cand vorbim de antreprenorii care pornesc de la zero o afacere, lucrurile sunt diferite. In marile corporatii, angajatii cu capacitate de disimulare isi pot ascunde deficientele comportamentale. In schimb, in societatile mici si mijlocii pornite de la zero, nu prea exista jumatati de masura. Antreprenorul este singur, cu punctele sale slabe si tari, fara a se ascunde sub umbrela “firmei”, fiind de cele mai multe ori o persoana tehnica, un om care se pricepe sa faca bine ceea ce face zi de zi, sofer, strungar, muncitor forestier, pescar, si care are si o doza suficienta de incredere in propriile capacitati pentru a pleca pe drumul antreprenoriatului si care ar trebui sa fie capabil de adaptare si invatare a unor lucruri noi. Un asemenea om e fortat prin prisma deciziei luate, sa faca un pas in spate si sa actioneze atat direct cat si prin intermediul colaboratorilor sai pentru dezvoltarea propriilei sale companii. Mi-aduc aminte o lectie de management pe care un tata o serveste propriei sale fiice sub forma unei teme de lucru: tatal ii spune fiicei sa taie lemne, ea nu poate, neavand, in mod evident, forta necesara. Totusi, tatal ii expune problema fetei sale dintr-o perspectiva mai larga, sugerandu-i ca el ar fi putut fi prelungirea bratului gingas al fetei, astfel tatal fiind resursa suplimentara care ar fi putut executa actiunea si nu fata sa, in mod direct. Asadar, o lectie de management pentru corporatii sau pentru antreprenori, prin folosirea in mod corect a tuturor resurselor disponibile la acel moment.
Asadar, antreprenorul, cel care reuseste, o face prin decizii personale incununate de succes. In timp, pot aparea deviatii, in sensul ca mintea infierbantata de succese, incepe sa creeze un scenariu de invincibilitate. Intuitia, care a fost anii de-a randul aliatul antreprenorului, devine dusmanul lui. Va voi da un exemplu concret: un cunoscut economist american a folosit o paralela din viata reala pentru a scoate in evidenta excesul de incredere al oamenilor in acuratetea gandirii lor si anume: atunci cand hraniti un animal crescut pentru carne, ii dati de mancare de mai multe ori pe zi, timp de saptamani, sau poate chiar luni. Cu timpul, odata ce animalul se obisnuieste cu ideea ca primeste mancare, cu atat ii sporeste increderea ca urmatoarea portie va veni negresit. Cu fiecare masa este ferm convins ca lucrurile vor dura la infinit si va continua sa primeasca hrana atat timp cat va trai…….dar cat va trai? Asta stie cel care ii da de mancare. Pentru el, fiecare zi care trece este o zi in minus pentru animal. El este cel care controleaza exact cat mai are animalul de trait. Asadar, fiecare masa care este servita, creaza sentimente puternice si contrare de siguranta in fiecare din cei doi. Evident, doar unul are dreptate, celalalt…..se frige.
In timp, din experienta mea, nu ca antreprenor, ci ca lucrator in serviciile financiare, am observat companii cu diverse traiectorii. Unele au rezistat si s-au dezvoltat, altele s-au ridicat pana la un nivel si s-au mentinut acolo, iar altele au esuat. Oricare ar fi fost dificultatile, antreprenorii care au reusit sunt cei care au facut un pas in spate, o retragere din linia intai, de la volan, din fata strungului, de la drujba. Lasand pe altii sa faca acest lucru in mod direct, cei care au dezvoltat sunt cei care fie cu calculatorul, fie cu caietul, au tinut lucrurile in ordine, au tinut oamenii motivati si disciplinati au invatat notiuni elementare de contabilitate marketing si management si au invatat sa nu se uite in “gura lumii” si mai ales au reusit sa se infraneze de a utilize resurse banesti catre directii non-productive, sau sa reduca dimensiunile firmei, atunci cand vremurile o cer. Din pacate, daca acum sunt multi antreprenori care jura ca n-o sa mai faca risipa de timp si bani, nu vor trece multi ani si noile generatii vor face aceleasi greseli. Si atunci, iata de ce atunci cand o iau pe drumul ingust al antreprenoriatului unii oameni fac un salt calitativ. Altii, mai multi, fac un salt in gol.
